Informaţii utile

Apa de la robinet este ieftină, fără concurenţă. O sticlă de vin de calitate superioară costă mai mult de 14 lei, o sticlă de bere cam 3 lei, iar una de apă carbogazoasă 1,90 lei. Pentru 1l de apă plătim 0,039 lei, un preţ uimitor de avantajos dacă ne gândim cu cât efort tehnologic este preparată şi controlată apa de băut. Dar un robinet care picură risipeşte zilnic 45l de apă, ceea ce înseamnă 1,35RON/zi şi 41,85 lei/lună.
Iată câteva idei de economisire a apei care nu menajează doar portmoneul dar vă oferă şi bucuria de a contribui personal la protecţia mediului şi de a vă arăta respectul faţă de resursele naturii.

Aveţi grijă să închideţi bine robinetele şi să vă asiguraţi că acestea sunt etanşe.
Preferaţi duşul în locul îmbăierii şi astfel puteţi economisi zilnic cel puţin 80l apă.

În timpul spălatului pe dinţi sau săpunitului la spălarea mâinilor, închideţi robinetul de apă.
Armăturile moderne la duş, chiuvetă şi toaletă sunt concepute pentru a economisi apa.
Dacă spălaţi vasele cu mâna, nu este nevoie ca aceasta să se întâmple sub jetul continuu de apă. Pentru cantităţi mai mari, maşina de spălat vase este o bună investiţie, deoarece aceasta consumă mult mai puţină apă.

Întrebări frecvente

Cum se pot detecta pierderile de apă aferente unei proprietăți private?

O modalitate eficientă este citirea şi notarea indexului contorului seara, după ce nu se mai foloseşte apa, iar dimineaţa, înainte de a deschide robinetul, se citeşte din nou indexul. Eventuala diferenţă între cele două citiri reprezintă pierderi pe reţeaua interioară de apă. Pierderile nu sunt întotdeauna vizibile, şi dacă aţi verificat deja instalaţiile sanitare interioare,  poate fi necesară şi examinarea conductei până la limita de proprietate pentru a detecta dacă sunt spărturi pe conductă sau în căminul de apometru.

Cum se calculează cantitatea de apă uzată menajeră pentru consumatori?

Cantitatea de apă uzată evacuată de utilizatorii casnici şi de celelalte categorii de consumatori se va calcula ca 100% din apa consumată.

Excepţie fac utilizatorii la care specificul activităţilor face ca o cantitate de apă să fie înglobată în produsul finit sau consumatorii care fac dovada că nu deversează integral/parțial apa uzată în rețeaua publică de canalizare. În cazul primei excepții menționate, debitul de apă uzată evacuată se va stabili prin măsurarea acestuia sau pe baza unui breviar de calcul întocmit de utilizator şi însuşit de operator.

Utilizatorii care se alimentează din surse proprii şi care evacuează apa uzată în reţeaua publică de canalizare vor achita contravaloarea acesteia conform contractului încheiat cu operatorul de apă-canal.

Care sunt cauzele diferențelor de contor în condominii?

Una din problemele cele mai frecvente cu care se confruntă locuitorii condominiilor este cea a diferenţelor de consum, respectiv a diferenţelor dintre suma contoarelor de apartament (individuale) şi înregistrările contorului general de branşament (al Companiei).
Înregistrarea consumului pentru facturare este cea realizată pe contorul de branşament, proprietatea operatorului, conform Legii 241/2006 (rp2). În toate situaţiile, contoarele individuale au rolul de repartitoare orientative de consum şi nu de indicator strict al obligaţiilor individuale de plată.
Cauzele apariţiei diferenţelor de contor sunt:
Diferenţe de clasă de precizie: Contoarele de branşament ale S.C. Apa Târnavei Mari S.A. au o clasă de precizie superioară contoarelor de apartament. Aceasta înseamnă că apometrul S.C. Apa Târnavei Mari S.A. înregistrează cea mai mare parte a cantităţii de apă ce trece spre utilizator, în timp ce contoarele de apartament, de precizie inferioară, pot permite, de exemplu, ca pe un robinet sau un vas WC ne-etanş să curgă, fără să fie înregistrate.
Montarea contoarelor: Pentru a se încadra în clasa de precizie, majoritatea contoarelor necesită un montaj perfect orizontal. Rezultă că, dacă nu sunt corect montate, contoarele de apartament vor înregistra o cantitate de apă mai mică decât cea real consumată.
Pierderi pe reţelele şi instalaţiile sanitare interioare: Pierderile de apă pe instalaţiile interioare pot, prin cumulare, să fie semnificative, fără a fi înregistrate de contoarele de apartament . Ele pot fi cauzate de avarii ale sistemului de distribuţie interioară sau de instalaţii ne-etanşe. De exemplu, un singur fir de apă cu diametrul de doar 2 mm care scapă pe un singur robinet sau vas WC ne-etanş – neînregistrat de contorul de apartament – poate duce la o pierdere de 8-10 mc pe lună!
Necorelarea citirilor: Decalajul calendaristic dintre data citirii contorului de branşament de către S.C. Apa Târnavei Mari S.A. şi data auto/citirii contoarelor de apartament.
Consumuri abuzive ale unor locatari care alterează intenţionat înregistrarea contorului propriu de apă: Între practicile cel mai des întâlnite în acest sens se regăsesc umplerea vanei sau a rezervorului WC cu un firicel de apă care nu este înregistrat de contorul de apartament şi apoi folosirea acesteia pentru diversele scopuri gospodăreşti; blocarea contorului de apartament prin diverse metode, chiar inversarea poziţiei lui de montare, branşarea la conductele de ocolire a contoarelor etc. Toate aceste consumuri abuzive sunt însă înregistrate, prin însumare, pe contorul de branşament, rezultând amplificarea diferenţelor (deja existente din cauza ne-etanşeităţii instalaţiilor interioare) dintre suma contoarelor de apartament şi contorul operatorului.

Consumuri necontorizate: Sunt frecvente cazurile în care, la subsolurile blocurilor exista câte un robinet de apă. Aceste robinete, dacă sunt folosite, reprezintă o nouă sursă generatoare de diferenţe. Sau se poate sparge o conductă de la subsolul blocului. Prezenţa apei în subsolul blocurilor este un indiciu al unei posibile pierderi. Aceste consumuri sunt înregistrate de contorul de branşament!
Contoare nesigilate: Simpla montare a contoarelor în apartamente nu garantează înregistrarea tuturor consumurilor. De aceea este recomandabil ca reprezentanţii asociaţiei de proprietari să sigileze contoarele în instalaţie cu sprijinul operatorului. În acest fel se pot preveni o parte din intervenţiile proprietarilor asupra aparatelor de măsurare a consumurilor.
Verificarea metrologică: Conform Listei Oficiale emise de Biroul Român de Metrologie Legală (B.R.M.L.), toate contoarele trebuie verificate metrologic din 7 in 7 ani, pentru a evita funcţionarea lor eronată. Din diverse motive, există şi posibilitatea ca mecanismele contoarelor să se blocheze, astfel încât cantitatea de apă consumată să nu fie corect înregistrată. Lipsa documentelor de verificare metrologică sau expirarea garanţiei contoarelor (în cazul celor noi, după 7 ani de la montare) poate influenţa acurateţea modului în care aceste contoare înregistrează.
Concluzie:
Contorul de apartament este un repartitor al consumului total de apă al imobilului pe fiecare apartament. Datorită uneia sau mai multora din cauzele sus-menţionate, apariţia unor diferenţe, uneori semnificative, între consumul indicat de apometrul general şi suma consumurilor indicate de apometrele de apartament, este firească.
Recomandări:
– Întreţinerea şi etanşarea tuturor instalaţiilor interioare şi din subsolul blocului în vederea eliminării pierderilor;
– Montarea corectă a contoarelor de apartament;
– Citirea contoarelor din apartamente să se facă în acelaşi timp cu citirea contorului general;
– Sigilarea contoarelor;
– Să nu existe consumatori necontorizaţi în bloc;
– Depistarea consumului fraudulos;
– Urmărirea valorii consumurilor, în mod normal consumul pe persoană este de cca. 80-90 l/zi, consumul lunar pe persoană fiind de 2400-2700l/lună (2,4 – 2,7 mc/luna). Acolo unde se înregistrează un consum mai mic sau mult mai mic, respectivul utilizator a recurs la una din metodele expuse mai sus. Depistarea şi înlăturarea acestor situaţii ar reduce o parte din diferenţele de contor. Consumul fraudulos este plătit de ceilalţi locatari din imobil!

Din 2011, am promovat intens soluţia optimă pentru eliminarea diferenţelor de contor, şi anume, adoptarea metodologiei de separare propusă de operator, adoptată de Municpiului Mediaş prin HCL 132/2011. Le stăm la dispoziţie clienţilor noştri cu informaţiile necesare la Biroul Relaţii Clienţi, situat în sediul operatorului, pe str. Aleea Comandor Dimitrie Moraru, nr. 19. De asemenea, regulamentul poate fi descărcat şi de pe site, la meniul Informații Clienţi, Contorizare individuală condominii. Practic, dacă se optează pentru separarea consumului de apă la nivel de apartament, repartitorul de consum din apartamentul clientului devine contor de branşament şi clientul nu mai trebuie să suporte diferenţele de contor cauzate de vecini. Operatorul suportă lucrările pe domeniul public, clientul trebuie să achite contravaloarea lucrărilor din apartamentul său, proprietate privată.

IGIENA APEI

Poluarea apei constă în schimbarea calităţilor sale naturale ca urmare a primirii unor elemente din afară, într-o astfel de măsură încât nu mai poate fi folosită în scopurile în care era folosită anterior. Poluarea poate fi consecinţa unor fenomene naturale dar cel mai frecvent apare ca urmare a activităţii omului.
Sursele de poluare pot fi împărţite în doua mari categorii:
I. Surse organizate: apele reziduale comunale sau menajere şi apele industriale în cadrul cărora un loc aparte îl reprezinta apele reziduale zootehnice.
II. Surse neorganizate:
– reziduuri solide depuse pe malul râurilor;
– apele de irigaţie reîntoarse încărcate cu substanţe chimice şi suspensii în râuri sau pătrunse în apele subterane;
– apele meteorice (precipitaţii) care culeg şi transportă diferitele impurităţi existente pe sol.

AUTOPURIFICAREA APEI

Apa are capacitatea de a se debarasa de diverşii poluanţi pe care îi conţine, autopurificare bazată pe procesele fizice, fizico-chimice şi procese biologice şi biochimice.
Autopurificarea apelor de suprafaţă este întotdeauna mai mare decât a celor subterane, cu toate acestea, datorită frecventelor poluări la care sunt supuse apele de suprafaţă se poate afirma că sunt mult mai poluate decât apele subterane.

CONDIŢIILE DE POTABILITATE A APEI

Datorită multiplelor posibilităţi de îmbolnăvire prin apă s-au stabilit anumite condiţii sanitare pe care trebuie să le îndeplinească apa pentru a fi potabilă.
Sub denumirea de apă potabilă sau bună de băut se înţelege apa consumată cu plăcere şi care, odată consumată, are efecte benefice asupra consumatorilor.
Primele condiţii de potabilitate sunt legate de caracterul organoleptic – gust, culoare, miros – uşor de evidenţiat cu ajutorul organelor noastre de simţ.
Ulterior, s-au introdus condiţii chimice referitoare la gradul de mineralizare și  la conţinutul în substanţe chimice indicatoare ale poluării.
Relaţia apei cu bolile infecţioase a condus la elaborarea unor condiţii bacteriologice pentru apa potabilă.
În ţara noastră, primul standard de potabilitate a apei a apărut în 1952 şi a fost modificat de mai multe ori. Normele de potabilitate nu sunt fixe, ci se pot modifica în funcţie de evoluţia cunoştinţelor medicale şi de posibilitatea de determinare a anumitor compuşi ai apei.

CONDIŢII ORGANOLEPTICE

Aceste condiţii se pot determina cu ajutorul organelor noastre de simţ, gustul şi mirosul.
Gustul apei este rezultatul conţinutului apei în elemente minerale şi gaze dizolvate. Lipsa acestora face ca apa să aibă un gust fad, neplăcut şi care nu satisface senzaţia de sete. Aceasta ține de concentrația în oxigen, care imprimă apei un caracter de prospeţime, dar şi excesul de săruri minerale poate determina modificarea gustului apei.

Mirosul apei este legat, de asemenea, de prezenţa unor elemente naturale sau poluante în exces. Astfel, substanţele organice în descompunere dau un miros particular datorită degajării de SH2 şi NH3. Unele substanţe chimice poluante ca pesticidele şi detergenţii dau un miros particular caracteristic.
Atât gustul cât şi mirosul apei se exprima în grade. Pentru a fi potabilă, apa nu trebuie să depăşească 2 grade.

CONDIŢII FIZICE

Ca şi cele organoleptice, condiţiile fizice de potabilitate se adresează unor caracteristici ce pot fi evidenţiate în cea mai mare parte cu organele noastre de simţ. Obişnuit însă, ele se determină cu diverse aparate sau instrumente care le conferă un caracter obiectiv.
Temperatura apei influenţează direct organismul uman şi consumul de apă. Apa rece cu o temperatură sub 5 grade produce o scădere a rezistenţei locale a organismului faţă de infecţii, favorizând producerea de amigdalite, faringite, laringite etc. De asemenea, asupra tubului digestiv produce o creştere a tranzitului intestinal.
Apa caldă cu o temperatură peste 17 grade are un gust neplăcut datorat pierderii gazelor dizolvate, în primul rând al oxigenului şi nu satisface senzaţia de sete. De aceea, temperatura apei trebuie să fie cuprinsă între 7 si 15 grade Celsius. În mod excepţional, se admite temperatura naturală a sursei utilizată în aprovizionarea populaţiei.
Turbiditatea apei este produsă de substanţele insolubile din apă. Aceste substanţe pot fi sub aspectul naturii lor minerale sau organice, iar al originii, naturale (din sol) sau poluante (din reziduuri). Importanţa lor sanitară constă din aspectul neplăcut imprimat apei, dar în acelaşi timp ele pot costitui suport pentru microorganisme care persistă astfel mai mult timp în apă.
Culoarea apei este dată de substanţele dizolvate în apă. Şi acestea pot avea o provenienţă naturală ca unele săruri minerale sau organisme acvatice care conferă apei o culoare galben verzuie sau brun-roşcată, dar pot proveni şi ca urmare a poluării apei, mai ales cu substanţe chimice din care unele potenţial toxice. Din acest punct de vedere culoarea ca şi turbiditatea, poate duce la limitarea folosinţei apei având un rol psihic, dar este şi un indicator valoros de poluare a apei.
Radioactivitatea apei este cea mai recentă conditie fizică de potabilitate a apei. Radioactivitatea constă din suma radioactivităţii naturale şi artificiale conferite apei prin poluare cu substanţe radioactive. Determinarea radioactivităţii apei se referă de fapt la radioactivitatea globală dar diferenţiată pe tipuri de emiţători.

Condiţii chimice
Aceste condiţii se adresează unui număr foarte mare de substanţe care pot fi prezente în apă. Valoarea sanitară diferită a acestor substanţe a condus Organizaţia Mondială a Sănătăţii la clasificarea lor în mai multe grupe.

Substanţe cu acţiune nocivă
Aceste substanţe provin cel mai adeseori din afară prin poluare şi au o limită maximă admisă foarte exactă. Numărul substanţelor toxice normate în apa de băut este variabil de la o ţară la alta.

Substanţe indezirabile sunt substanţe care nu au efecte nocive dar care prin prezenţa lor în apă modifică caracterele organolepticce ale apei într-o astfel de măsură încât fac apa improprie consumului. Aceasta se referă nu numai la apa de băut, dar şi la alte nevoi ca cele gospodăreşti, industriale, agricole. Limitele admise ale substanţelor indezirabile în apă sunt prezentate în tabelul următor:

Substanţe indicatoare al poluării

În această grupă se încadrează acele substanţe care nu au efecte nocive, toxice asupra organismului uman şi animal şi care nici nu limitează folosinţa apei. Importanţa lor sanitară costă în faptul că ele arată sau indică poluarea apei cu alte elemente chimice sau mai ales bacteriologice care au efecte nocive asupra populaţiei. Substanţele indicatoare ale poluării apei nu au o normă precisă, ele trebuind să fie normate în limitele specifice zonei sau localităţii respective, de organele sanitare locale. Numai în caz de apariţie bruscă sau creştere la un moment dat, ele indică intervenţia unei poluări.
În cadrul acestor substanţe sunt cuprinse substanţele organice care au valoare de indicator global: amoniacul provine din descompunerea substanţelor organice într-o primă etapă, de la câteva ore la câteva zile şi care are valoarea unei poluări recente şi nitriţii care rezultă din amoniac în a doua etapă de descompunere de la câteva zile la câteva săptămâni şi au o valoare depoluare mai veche. Prezenţa concomitentă atât a amoniacului cât şi a nitriţilor arată o poluare continuă.

CONDIŢII BACTERIOLOGICE

Prima şi cea mai importantă condiţie bacteriologică de potabilitate este lipsa totală din apă a germenilor patogeni. Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră utilă şi analiza virusologică.

CONDIŢII BIOLOGICE

Prezenţa organismelor în apă este strâns legată de calităţile apei. Astfel, s-a constatat că o serie de organisme se dezvoltă la lumină, respectiv în apele de suprafaţă, iar altele la întuneric, în apele subterane. Unele organisme sunt caracteristice apelor curate, bogate în oxigen, iar altele se găsesc mai ales în apele poluate, sărace în oxigen şi cu conţinut crescut în amoniac sau hidrogen sulfurat.